Soare cu dinţi. Frig la umbră şi cald la soare, aşa era vremea când a trebuit să plec de acasă pentru a face cumpărături. Aveam mare nevoie de ceva pentru aperitive. Nişte prieteni îşi anunţaseră vizita şi nu aveam ce să le pun în farfurie, la un pahar de vorbă! Aşa că alergam după orice! De la cutii de pateu până la mezeluri şi brânzeturi. M-aş fi descurcat! Inventam eu ceva. Aşa că băteam drumurile şi răscoleam alimentarele.
Pe undeva, prin apropiere de staţia de metrou Mihai Bravu, pe cheiul Dâmboviţei se afla un magazin unde se vindeau carne şi mezeluri. Am trecut într-o doară, ca să am sufletul împăcat şi, spre uimirea mea, era o coadă serioasă, de vreo 50 metri, de câte trei persoane. M-am instalat la coadă, apoi am început să mă informez.
Am aflat de la vecinii de coadă că tocmai băgaseră mezeluri, că nu se ştia prea bine ce fel de mezeluri erau, dar trebuia să stau pentru că ei erau clienţi de bază ai magazinului şi că se aducea marfă multă şi bună. Deci nu aveam de ce să plec în altă parte. Mă gândeam cu groază că puteam risca foarte mult. Dar am riscat!
După o oră şi un sfert, avansasem şi eram la jumătatea distanţei până la intrarea în magazin. În acest timp am aflat că se vindeau costiţă afumată, salam "Victoria", ciolane afumate, lebărvuşti, tobă şi polonez. Din când în când, trecea prin dreptul nostru câte un cumpărător fericit, pe care îl abordam când unul, când altul, ca să vedem cu ochii noştri minunile.
La distanţă de alte zece minute, un urlet şi nişte fluierături ascuţite sparseră tăcerea morocănoasă a cozii, băgând spaima în visele noastre. Curioşi, plini de îngrijorare, ne-am întins pe vârfurile pantofilor ca să zărim ceva fără a rupe rândul. Imediat, în dreptul nostru au năvălit doi bărbaţi şi un ţigan măturător care se băteau de zor.
Unul dintre bărbaţi, tânăr, mic şi îndesat, pri
