Veselia generală * Printre ziarişti şi împricinaţi îşi fac loc avocaţii. Aceştia din urmă sunt oameni normali. Până când ajung în faţa sălii de judecată.

La intrare, îţi verifică identitatea un cetăţean cu bască. S-a întrerupt din completatul unui careu de cuvinte încrucişate. Se vede pe faţa lui că abia aşteaptă să se termine perindarea şi să se întoarcă la truda sa de a găsi un cuvânt din cinci litere care începe cu B şi se termină cu L. Chiar acum, când întoarce bucata de carton pe o parte şi pe alta, se gândeşte dacă nu cumva o fi vorba de boul, deşi, între noi fie vorba e un cuvânt din patru şi nu din cinci litere.

Printre ziarişti şi împricinaţi îşi fac loc avocaţii. Aceştia din urmă sunt oameni normali. Până când ajung în faţa sălii de judecată. Deodată, îi vezi că-şi deschid servietele diplomat, cu acel clămpănit inimitabil, unic în felul său, şi-şi scot o pelerină neagră, de Dracula din filme, pe care şi-o îmbracă peste costum. Astfel transformaţi din temelii, păşesc în sală, iau loc în primul rând, deschid din nou servieta şi scot de acolo teancuri de hârtie flenduroase.

Le pun pe masă. Iar ei se pun pe aşteptat. Începe şedinţa. Complet de nouă judecători. Mulţi picotesc de somn. Mai mult ca sigur au tras azi noapte o beţie straşnică. Alţii citesc ziarul. De-a binelea, deşi se prefac că aruncă priviri într-o doară. Aerul condiţionat nu merge. Drept pentru care preşedintele de şedinţă cere solemn deschiderea geamului din spatele sălii. La bară, un bătrân care a dat în judecată tot ce se poate: Judecătoria, Tribunalul şi Curtea de Apel Constanţa, Curtea Supremă de Justiţie, Guvernul, Preşedinţia şi statul Român. Motivul? Au dat sentinţe nedrepte la acţiunea deschisă de el împotriva lui Mureşanu, autorul imnului Deşteaptă-te române!, pentru calomnie. Ca român, zice bătrânelul, care se apără singur, deoarece are experien