Gabriela Mistral este a cincea femeie din lume care primeşte celebra distincţie pentru literatură.Premiul i-a fost acordat „pentru poezia ei, care,inspirată de emoţii puternice, i-a transformat numele într-un simbol al celor mai pure aspiraţii ale întregii lumi latino-americane“. Gabriela Mistral (1889-1957) este pseudonimul literar al chilienei Lucila de Maria del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga. Scriitoarea s-a născut la Vicuña, orăşel în care a urmat şcoala primară. Tatăl ei şi-a părăsit familia când ea avea 3 ani. A trăit aproape în sărăcie, iar la 15 ani s-a angajat ca învăţătoare la ţară, pentru a-şi susţine mama.
În 1906, s-a îndrăgostit de un lucrător de la căile ferate. Trei ani mai târziu, acesta s-a sinucis. Moartea lui a influenţat primul volum de versuri al Gabrielei Mistral, „Sonetele morţii“. De altfel, sinuciderile aveau să-i marcheze viaţa şi creaţia. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-a împrietenit, în Brazilia, cu scriitorul austriac Stefan Zweig şi cu soţia acestuia. Amândoi şi-au pus capăt vieţii în 1942. Un an mai târziu, nepotul ei, Juan Miguel, pe care îl considera fiul ei, şi-a luat şi el viaţa, marcat de tragedia războiului.
Din şcoala rurală în lumea largă
Viaţa Gabrielei Mistral s-a desfăşurat pe două planuri, strâns legate între ele: pedagogia şi diplomaţia, pe de o parte, creaţia literară, pe de altă parte. O instrucţie insuficientă, compensată printr-o muncă de autodidact uluitoare, nu i-a permis la început decât postul de profesor de şcoală secundară.
A devenit apoi, după ce opera ei literară fusese recunoscută, directorul celei mai importante şcoli de fete din Chile. Chemată să participe la reforma învăţământului, devine un nume cunoscut în pedagogie şi este invitată să predea în mai multe ţări din America de Sud şi la universităţi americane.
Gabrie
