Au trecut 30 de ani de la inaugurarea primei instalaţii la Combinatul Midia Năvodari. 30 de ani de amintiri, de încercări şi de succese. Perioadă în care cei care au văzut cum Petromidia s-a născut din nisip, a crescut şi s-a dezvoltat au depăşit provocările şi au scris istoria rafinăriei. O poveste spusă de cei care timp de 30 de ani şi-au legat viaţa de Petromidia. 

Dan Cămară: „În 30 de ani, noi am rămas legaţi de Petromidia, pe baza principiului japonez că trebuie să te pensionezi de acolo de unde ai început să munceşti. Normal că noi, cei vechi, simţim locul acesta ca pe un copil al nostru. Mergi şi vezi o grămadă de lucruri pe care le-ai făcut tu...".

Alexandru Nicolcioiu: „Trebuie să ştim, în primul rând, că pe această platformă, în urmă cu treizeci şi ceva de ani, era o mlaştină. Trecând o anumită perioadă de timp şi văzând, de fapt, că Petromidia e ceva ce am construit împreună cu echipele cu care am lucrat, am zis să nu mai părăsesc acest teritoriu, ci din contră, să contribui la perfecţionarea lui".

Laurenţia Ţiclete: „Pentru mine, Petromidia a fost factorul care mi-a consolidat relaţia cu soţul, care, pe vremea aceea, îmi era doar prieten. A consolidat-o pentru că eu intenţionam să dau examen la Facultatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti. Soţul meu, care era năvodărean şi terminase Institutul de Marină, nu avea niciun interes ca eu să plec patru, cinci ani la Ploieşti şi mi-a zis că, în situaţia în care o să plec acolo, relaţia noastră se termină, pentru că spunea că îmi voi găsi un găzar de-al meu, cu care voi avea puncte comune de discuţii şi, sigur, el fiind şi plecat, ar fi fost cel care ar fi pierdut. Am rămas aici şi, până am intrat la facultate, ne-am şi căsătorit".

Vasile Şerban: „În ciuda aparenţelor, la noi nu este muncă de rutină. La fiecare oră intervine o noutate. După 30 de ani, noi, ăştia care ne