Venit în România pentru a onora un forum de dezbatere pe problemele Europei Centrale şi de Est, reputatul economist american (de origine austriacă) Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, fost prim-vicepreşedinte al Băncii Mondiale, a lansat, printre multe alte pilde şi aprecieri de interes, sentinţa fără echivoc: "Creaţi-vă bănci proprii!".
Bănci proprii - pentru ieşire din criză, pentru dezvoltare economică şi societală în general! Şi, am adăuga noi, pentru evitarea extincţiei identitare româneşti, proces rapid şi deja atât de înaintat încât apare fără întoarcere!
Mesajul dlui Stiglitz face parte din cele de simplu bun-simţ economic, dacă nu de bun-simţ în general. Şi izvorăşte din întreaga experienţă istorică. Astfel că nu trebuia să vină un domn Stiglitz, chiar dacă premiat Nobel, ca să aflăm despre nevoia exprimată de un asemenea mesaj. Oricum însă, a sunat tunător mesajul venind de la un om de reputaţia lui Stiglitz şi într-un moment de criză economică şi financiară profundă. Criză în care băncile sunt una dintre cheile ieşirii, după ce au fost placa turnantă a intrării.
Şi, fără multe alte variaţiuni pe aceeaşi temă, mesajul a căzut ca fulgerul şi tunetul pe o ţară rămasă fără bănci proprii, după ce a fost obligată să le cedeze capitalului străin pe cele pe care le mai avea, într-o prosteală antinaţională, antiidentitară şi antieconomică despre virtuţile privatizării şi globalizării, cântate de globalizatori spre a-i dezarma complet pe globalizaţi.
Cum dracului se face că, în ciuda globalizării, globalizatorii îşi păstrează şi băncile, şi identitatea, în timp ce globalizaţii rămân fără nimic al lor şi fără identitate, precum ţările bananiere, producătoare sau nu de banane, din perioada imperiilor coloniale!
Nu există măcar vreun exemplu de ţară în lume, din istoria mai îndepărt
