Sună a oximoron, dar… dependenţa de muncă poate fi pozitivă! (Deşi psihologii, psihiatrii o includ mai curând în categoria tulburărilor obsesiv-compulsive şi mulţi autori de bestselleruri îi aduc în discuţie pe „morţii vii“…)
Această supoziţie mi-a fost întărită de curând, după ce am cunoscut un tânăr cercetător român, originar din Râmnicu Vâlcea... Se numeşte Robi-Marcel Tăcutu…
„Majoritatea studenţilor din grupul meu nu îşi doresc doar obţinerea unei diplome de master sau doctorat, ci sunt şi cu adevărat pasionaţi de biologia îmbătrânirii – ne mărturisea dl prof. dr. Vadim Fraifeld, de la Universitatea Ben-Gurion, Beer Sheva, Israel. Acesta este şi cazul lui Robi Tăcutu, care a venit în laboratorul nostru în 2007. Înscrierea lui la doctorat s-a datorat unui articol pe care îl publicasem despre «Longevity Network». Un subiect ce a coincis cu interesele ştiinţifice ale lui Robi. Întreaga sa activitate ulterioară a dovedit că alegerea nu a fost întâmplătoare. A trecut doar un an şi jumătate şi are o listă impresionantă de cinci articole apărute în reviste recunoscute la nivel mondial, precum «Mechanisms of Ageing and Development» sau «International Journal of Biochemistry and Cell Biology». De asemenea, rezultatele lui în domeniul Biologiei sistemelor, aplicate îmbătrânirii, au fost prezentate atât la conferinţe naţionale, cât şi internaţionale. În prezent, este implicat într-un proiect de cercetare ECFP-RESOLVE, activitatea sa în cadrul grupului nostru fiind un excelent exemplu al succesului cercetării multidisciplinare în ştiinţă“.
Sper că v-am stârnit puţin interesul pentru a urmări traiectoria profesională a lui Robi, o traiectorie ce se identifică, deocamdată, cu propria-i viaţă.
– CV-ul dv. mă duce cu gândul la o fractură de destin… În 2004, absolvent al Facultăţii de Automatică şi Calculatoare – Universitate