Din 1997 a pus pe picioare una dintre cele mai mari fundaţii din România care militează pentru desfiinţarea orfelinatelor: Hope and Homes for Children

Ştefan Dărăbuş s-a bucurat de o copilărie „normală” într-o familie „normală” de băimăreni. Era student în Cluj la Litere, când a trebuit să facă pe translatorul pentru un grup de englezi veniţi în România să viziteze orfelinatele. „Era în 1997, şi am vizitat orfelinatul din Cavnic Maramureş. Atunci s-a rupt ceva în mine când am văzut în ce condiţii inumane trăiau acei prunci”, spune Ştefan.

S-a alăturat voluntarilor englezi

Experienţa trăită alături de grupul de britanici a fost pentru Ştefan Dărăbuş crucială şi i-a schimbat total modul de gândire şi aşteptările de la viaţă. „După plecarea lor am rămas cu un gust amar. Doream să fac şi eu ceva pentru micuţii abandonaţi de părinţi şi m-am angajat la ei”, povesteşte Ştefan. În 1997 s-a angajat la European Children Trust (ECT), o organizaţie pentru protecţia copilului cu sediul în Salsbury, Anglia, iar doi ani mai târziu a trecut la Hope and Homes for Children (HHC), o altă organizaţie britanică. Aceasta din urmă are proiecte uriaşe în Europa de Sud-Est şi în Africa, şi militează pentru închiderea caselor de copii din ţările respective.

Primul proiect, primul succes

L-a „atins” atât de mult prima vizită făcută la orfelinatul din Cavnic, Maramureş, încât în momentul în care a devenit director al Fundaţiei HHC pentru România, închiderea orfelinatului din Cavnic a fost primul lui proiect. „Era în primele luni ale anului 2000, şi am reuşit să punem lacăt pe casa de copii din oraşul situat la poalele Munţilor Gutâi. N-am să uit niciodată însă imaginea celor cinci copilaşi murdari înghesuiţi într-un pătuc minuscul”, oftează directorul.

A urcat pe Kilimanjaro pentru copii

Ştefan Dărăbuş călătoreş