Publicăm în acest număr al revistei un interviu cu Marta Petreu despre cartea sa recent lansată la Bookfest, Diavolul şi ucenicul sau: Nae Ionescu- Mihail Sebastian. În aceste moleşite zile de vară, cartea Martei Petreu are toate datele pentru a ne scoate din amorţeală. Un scris febril, un diagnostic necruţător, o descriere care se bazează pe documente şi pe o formulare lipsită de dubii: Mihail Sebastian n-a fost doar o victimă, el s-a livrat lui Nae Ionescu în perioada 1927-1934, a împrumutat de la directorul revistei Cuvîntul ideile, habitudinile, idiosincraziile, s-a alăturat campaniilor iniţiate de Cuvîntul, duşmanii lui Nae Ionescu au fost şi duşmanii lui, a lovit cu sete în Viaţa românească, în Ibrăileanu, în E. Lovinescu, în G. Călinescu. Marta Petreu discută în carte şi despre îndepărtarea lui Sebastian de Nae Ionescu, oferind atît perspectiva urcării împreună, dar şi pa aceea a căderii, a drumurilor diferite, dar nu separate – n-au fost două linii paralele care se ating la infinit... „Dezvăţarea lui Sebastian de drogul Nae a fost grea şi niciodată completă“, scrie Marta Petreu. De fapt, autoarea arată în carte modul în care Nae Ionescu l-a subjugat pe Sebastian, cum i-a inoculat morbul ororii, cum i-a bîntuit zilele şi nopţile; perspectiva Martei Petreu este inedită, accentuînd pe imaginea publică a lui Sebastian, din perioada Cuvîntul, extrem de asemănătoare, pînă la suprapunere, cu aceea a lui Nae Ionescu. N-a fost o iubire în taină, ci una în care Sebastian oferea mereu dovezi publice de fidelitate. Iată şi finalul acestei relaţii, aşa cum îl interpretează Marta Petreu pe baza Jurnalului lui Sebastian: „La moartea fostului său profesor, Sebastian l-a bocit («Plîns nervos, imposibil de stăpînit») ca pe-un om care «a avut aşa de puţin noroc». «Se duce cu el o întreagă perioadă din viaţa mea, acum – acum deabia – definitiv închisă», nota Sebastian. D