Scandalul Ridzi nu este nici pe de parte un caz izolat, România având o "solidă" tradiţie în materie de demnitari acuzaţi de încălcarea legii. De-a lungul anilor, mai mulţi miniştri au intrat în atenţia procurorilor, fiind acuzaţi de acte de corupţie. Sursa: Codrin Prisecaru

De la Flotă la Mătuşa Tamara, tema anticorupţie a fost prezentă în dezbaterea publică, mai ales în ani electorali, demnitarii implicaţi în astfel de scandaluri susţinând că sunt victimele unor dosare politice şi făcând trimitere la o justiţie aservită puterii.

Bătălia dosarelor a devenit tot mai acută în contextul presiunilor extrem de mari ale oficialilor europeni şi în condiţiile în care România încă aştepta la porţile Uniunii Europene să primească viza de acces în clubul select al statelor civilizate.

A rămas celebră recomandarea comisarul european pentru extindere, Gunther Verheugen- "prindeţi peştii mari ai corupţiei şi nu plevuşca". Între timp, România a devenit membru al UE şi, în mod esenţial, nimic nu pare să se fi schimbat. Zeci de dosare deschise pe numele unor demnitari nu au adus nicio sentinţă, unele sunt în faza de judecată, altele sunt blocate de Parlament.

Regimul imunităţii

În plus, procedurile de anchetare a miniştrilor au devenit tot mai complicate prin modificarea legii răspunderii ministeriale. Astfel, foştii şi actualii miniştri care sunt şi parlamentari beneficiază de o imunitate mai mare decât aleşii. Potrivit Constituţiei, simplii deputaţi şi senatori pot fi urmăriţi penal de către procurori, aprobarea Parlamentului fiind necesară doar în cazul arestării, al reţinerii şi al percheziţiei. Însă, în situaţii excepţionale, şi aceste măsuri pot fi luate împotriva lor, fără avizul imediat al Camerei. În schimb,Curtea Constituţională a decis că foştii şi actualii miniştrii nu pot fi cercetaţi decât cu încuviinţarea