Cineva, mult mai intelept decat a lasat istoria sa fie inteles, era de parere ca noi, oamenii, traim cu totii sub acelasi cer, dar, din pacate, nu toti avem acelasi orizont. Savanta si blanda constatare, altminteri, diamantul slefuit perfect al scuzei noastre nationale: „Cate bordeie, atatea obiceie". Nu avem acelasi orizont, pentru ca nu avem toti aceeasi privire (de acord, ipoteza unei tragice plictiseli!). Nu scocioram in acelasi fel, toti, realitatea, deoarece fiecare si-a calibrat vederea in raport doar cu interesele sale ontice. De aceea, tot ce se afla in afara unghiului optic personal se transfera alaturi. Apartine celuilalt. Eliptic.
Asa pot trai impreuna, de pilda, artistii. Intr-o armonie rece, blajina sau indiferenta.
Doua expozitii concomitente de pictura*, semnate de doua artiste, sunt subiecte numai bune spre a valorifica orizonturile (de asteptare), subtilizate din fenotipul lor (re)creativ.
Marilena Murariu deschide usa casei si ne pofteste inauntru. Spre a admira corpul de balet felinian(!) pe care-l adaposteste, cu iubire si devotament. Deci, totul e pregatit pentru o calatorie, calina, dansanta si initiatica, spre centrul conceptului. „E la nave va". Motanul arhetipal isi incepe aventura ludica, la capatul careia isi va descoperi singur orizontul de viata. Domeniul (regal) de definitie apartinator acestei lumi prea antropotizate. Felinocratizarea existentei. Democratia pisicoriginala.
Picturile si desenele artistei degaja cumva parca o caldura stranie, o energie tenebroasa precum un abur invizibil de polstergeist, care, apoi, se raspandeste imprejur, ca o moleseala placuta. Astepti din clipa-n clipa sa-ti lasi privirea in jos, invins, fiindca simti cum ti se freaca de picior, la modul propriu, holograma unui martan sau a unei mate, torcand gluciferic si miorlaind parsiv. Toate ipostazele pisicii pe care o cr
