Ce idei năstruşnice le vin câteodată autorilor de romane poliţiste! Dorinţa lor de a-şi asigura originalitatea, în teritoriul vast al ficţiunii cu suspans, nu are limite. De pildă, R.N. Morris, într-o inspiraţie de moment, s-a încumetat să continue celebrul roman al lui Dostoievski, „Crimă şi pedeapsă".
N-o să vă vină să credeţi, dar în „Securea blândă" el a cutezat să calce chiar pe urmele unui Titan al prozei din toate timpurile.
Însuşi R.N. Morris este copleşit de îndrăzneala sa: „Ceea ce am făcut eu, practic, a fost să iau un personaj dintr-o capodoperă a literaturii universale şi să-l introduc în propria mea poveste. Dacă o să mă întâlnesc vreodată cu Dostoievski (deşi mă îndoiesc că voi fi admis acolo unde se află el), cred că o să mă simt teribil de stingherit. Cu toate că, din câte ştiu, nu-i lipsea simţul umorului".
Paradoxal, marele prozator rus parcă a sperat ca scrierea lui să aibă o urmare. Iată ultimele fraze ale faimoasei sale cărţi: „Dar aici începe o altă poveste, povestea regenerării treptate a unui om, a renaşterii lui progresive, a trecerii lui pe nesimţite dintr-o lume în alta, într-o realitate nouă, necunoscută de el până atunci. Aceasta ar putea fi tema unei noi povestiri - cea scrisă aici s-a sfârşit".
Dar o astfel de întreprindere ar fi depăşit posibilităţile lui R.N. Morris. Numai un geniu ar fi reuşit să urnească uriaşa maşinărie narativă care să consemneze „învierea" lui Raskolnikov. Scriitorul britanic (născut în 1960) a preferat să-l aleagă drept protagonist pe Porfiri Petrovici, anchetatorul abil din „Crimă şi pedeapsă". Alături de el mai apar şi alte personaje dostoievskiene - Nicodim Fomici Maximov, comisar-şef, Alexandr Grigorevici Zamiotov, secretar la secţia de Poliţie, colericul locotenent Ilia Petrovici Salitov.
Decorul rămâne acelaşi - St. Petersburg. De această da
