Nicolae Manolescu e cel care a observat că în România există corupţie fără corupţi şi asta cu ani buni în urmă, pe cînd era preşedinte de partid şi senator. Comisia Europeană, care a băgat peste un milion de euro într-un studiu despre corupţia din mai multe state europene printre care şi România, a redescoperit pe bani buni ceea ce Manolescu a spus pe gratis la o conferinţă de presă a PAC, dacă nu mă înşel. Formula a făcut carieră, a devenit bun public, iar Comisia Europeană a redescoperit-o. Şi nu c-aş avea bănuieli asupra chibzuinţei cu care Comisia îşi foloseşte fondurile, dar să-ţi dai banii pentru a povesti apoi în studiu că în Kazahstan – coruptă ţară neeuropeană – pietonul riscă să fie călcat de maşini pe zebră mai mult decît în Ungaria unde riscul totuşi există, spre deosebire de Germania unde poţi trece strada liniştit ? Sau ca să povesteşti că în România şi Bulgaria există o cultură generalizată a corupţiei? Ori că în Grecia şi Turcia cauza corupţiei vine din modernizarea societăţii, nu ca în fostele ţări comuniste unde cauzele îndeobşte percepute ar fi tranziţia şi privatizările? Sau că în ţările occidentale a crescut gradul de percepţie a corupţiei? Un milion şi mai bine de euro pentru asemenea „descoperiri”? Ori această sumă e punctul de plecare al unui alt studiu plătit de Comisia Europeană despre efectele corupţiei asupra felului în care îşi întrebuinţează fondurile?

Nicolae Manolescu e cel care a observat că în România există corupţie fără corupţi şi asta cu ani buni în urmă, pe cînd era preşedinte de partid şi senator. Comisia Europeană, care a băgat peste un milion de euro într-un studiu despre corupţia din mai multe state europene printre care şi România, a redescoperit pe bani buni ceea ce Manolescu a spus pe gratis la o conferinţă de presă a PAC, dacă nu mă înşel. Formula a făcut carieră, a devenit bun public, iar Comisia Europeană a