Când auzi cuvântul „fraudă" e imposibil să rămâi indiferent. Când se adaugă „ştiinţifică", lucrurile devin şi mai interesante. Dar când găseşti în aceeaşi săptămână nu mai puţin de cinci volume pe această temă, simţi nevoia să vorbeşti despre asta. Sau să scrii.
Prima carte, cea mai cunoscută din tot ce s-a scris pe această temă, beneficiază de un titlu cu iz de roman poliţist, „Cazul broscoiului mamos", şi de un autor pe măsură, Arthur Koestler. Broscoiul cu pricina, aparţinând familiei Discoglossidae, cară în spinare ouăle fecundate pentru a-şi scuti femela de efort.
Koestler, cunoscut mai ales ca autor al romanului „Întuneric în miezul zilei", bazat pe experienţele sale din puşcăriile comuniste, se dovedeşte a fi un fermecător povestitor al fraudei comise de un anume Kammerer. Cartea începe cu sinuciderea acestui cercetător la
Institutul de Biologie Experimentală din Viena, în 1926.
Paul Kammerer a fost acuzat că a injectat cu cerneală un broscoi mamos, pentru a dovedi că acesta se poate adapta cu succes împerecherii în apă. Experiment trucat. - N-ar fi fost primul în istoria ştiinţei. Calomnieş Tot ce se poate. Puţini colegi îl agreau, datorită aroganţei sale, rod al unei mândrii intelectuale exagerate. Dacă aflăm că era simpatizant al Uniunii Sovietice, putem înţelege virulenţa duşmanilor săi.
William Broad şi Nicholas Wade sunt autorii unei cărţi care se ocupă de înşelătoriile şi imposturile ştiinţifice de-a lungul istoriei. Surprizele nu lipsesc. Purtătorii unor nume răsunătoare se dovedesc şi ei a fi oameni care pot cădea în ispită. Marele geograf şi astronom al antichităţii, Ptolemeu, este acuzat, pe bună dreptate, de plagiat. Newton nu a rezistat, şi nu o dată, tentaţiei de a folosi date numerice inventate.
Ceva mai aproape de vremurile noastre, Elias Alsabati a furat zeci de lucrări a
