Scriitorul elveţian de origine germană Hermann Hesse primeşte distincţia pentru literatură. Motivaţia juriului: „pentru inspiratele sale scrieri care, crescând în îndrăzneală şi putere de pătrundere, exemplifică idealuri umanitare clasice şi înalte calităţi ale stilului“. Hermann Hesse s-a născut în familia unor misionari protestanţi din Calw, oraş din ţinutul Württemberg, în 1887. O copilărie agitată, cu mutări din Germania în Elveţia, înapoi în Germania, cu schimbări succesive de şcoli şi cu incompatibilitatea copilului cu educaţia religioasă stabilită de părinţi, contribuie la formarea unui temperament delicat, nu o dată instabil.

O încercare de suicid pune capăt frecventării şcolii teologice. Este urmată de un tratament în clinica de psihiatrie şi de încercarea eşuată a mai multor meserii.

Întâlnire cu Carl Jung

Hesse a fost interesat de lucrul într-o librărie din Tübingen. Munca în sine şi lecturile ample din Goethe, Lessing, Schiller sau mitologia greacă au favorizat hotărârea de a deveni scriitor. Toată această perioadă a fost subiectul povestirii autobiografice „Sub tăvălug“, publicată în 1906.

 În 1899, a publicat primul său volum de versuri, „Cântece romantice“, şi o carte de proză scurtă, intitulată „O oră după miezul nopţii“. Consacrarea ca scriitor a venit în 1904, odată cu apariţia primului său roman, „Peter Camenzind“, în urma căruia a reuşit să-şi câştige existenţa din scris. Viaţa personală s-a dovedit şi ea dificilă.

Prima căsătorie, cu Maria Bernoulli, din celebra familie de matematicieni, a trecut prin momente dificile, determinate de instabilitatea psihică a soţiei, accentuată şi de izbucnirea Primului Război Mondial. Hesse, care până la război mai publicase romanul „Gertrude“, pe care l-a considerat mai târziu o nereuşită, s-a înrolat în armată.

Inapt pentru lu