Vine presedintele la vreun festival satesc, de exemplu la Rastolita? Rapid este reparata soseaua de acces.
Si tot ar fi bine daca ar fi reparata serios, dar e numai o carpeala care va tine cateva saptamani dupa care, din nou cratere ca dupa bombardament, pana la prima vizita la nivel inalt, adica pana la urmatoarea careala.
Trebuie sa adoptam o lege pana la un anumit termen, sa zicem impus de UE? Nu-i problema! O scriem pe genunchi, o votam ca si cum am arunca-o din podul Parlamentului, dupa care constatam ca e proasta, inaplicabila sau, cel putin, complica si mai mult lucrurile. Si-atunci ce facem?
Incepem s-o carpim, de obicei tot prost, astfel incat legislatia noastra pare facuta toata din petice de culori si din materiale diferite.
In medicina stam prost cu aparatura. Ce facem cand avem bani? Prima optiune este sa ne carpim pe ici pe colo. Iar daca cineva doreste sa rupa traditia si sa ia ceva nou si bun, dar scump, ce-i drept, ca asa sunt lucruile bune si noi, se trezeste cu cateva ligheane de laturi in cap.
Adica asta ne trebuie noua acum, cand n-avem manusi chirurgicale si algocalmine in spitale. Cu cat reduce costurile, suferinta si recuperarea o aparatura noua, altfel acceisbila numai in strainatate, nu conteaza pentru ca noi trebuie sa carpim.
Avem cele mai proaste TAB-uri de pe fronturile NATO? Asta sa fie tot necazul! Le carpim nitel, mai luam cate o piesa de pe un Humwee vechi al americanilor, mai improvizam ceva, ca doar suntem baieti destepti, si se invarte roata. Ca se invarte spre moarte, asta tine de soarta, nu-i asa? De soarta sau de carpeala?
Au cazut la Mig-urile de ziceai ca-s meteoriti. Pai cum sa nu cada? Si ele au tot fost carpite, cu acte in regula, desigur, si, ca sa vezi, biciul n-a pocnit.
Lista exemplelor ar putea continua pe pagini intregi pe
