Actorii luptei anticorupţie şi-au schimbat rolurile între ei. Sensul luptei anticorupţie s-a schimbat, din punctul de vedere al procedurilor juridice în baza cărora sunt anchetate faptele unor demnitari. Dosarele demnitarilor nu mai respectă acelaşi traseu, ci unul în sens contrar. Sursa: Codrin Prisecaru

Până la cazurile „Ridzi” şi „Nemirschi”, parlamentarii analizau dosarele colegilor doar la sesizarea procurorilor. Un aviz pentru începerea urmăririi penale era extrem de greu de obţinut de către procurori. Cazul dosarelor lui Adrian Năstase este foarte elocvent în acest sens. În prezent, parlamentarii iau iniţiativa în anchetarea faptelor unor miniştri, se pronunţă rapid, în timp ce procurorii dau dovadă de „discreţie”.

Ofensiva procurorilor

În 2005, bătălia pe dosare a început sub semnul unei activităţi febrile a procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA). Aceştia au încercat să spargă solidaritatea parlamentarilor.

Fostul premier Adrian Năstase şi-a păstrat imunitatea patru ani, după ce PSD a găsit înţelegere la UDMR, iar spargerea Alianţei D.A. i-a asigurat sprijinul PNL. Abia în martie 2009, Camera Deputaţilor a aprobat urmărirea sa penală în dosarele „Zambaccian 2” şi „Mătuşa Tamara”. Alţi doi PSDişti acuzaţi de corupţie, Miron Mitrea şi Şerban Mihăilescu (PSD) şiau pierdut imunitatea la fel de greu. Cazul lui Teodor Atanasiu, fostul ministru liberal al apărării, a fost însă rezolvat rapid, pentru că nu era parlamentar şi nu era necesară aprobarea forului legislativ.

O plângere a consilierului prezidenţial Adriana Săftoiu (care l-a acuzat că foloseşte în lupta politică informaţii de la serviciul secret al Armatei) a primit rapid aviz de urmărire penală de la comisia prezidenţială. Ulterior, Băsescu l-a suspendat pe Atanasiu din funcţie, ministerul a fost preluat de PD. În cele din urmă,