Am vazut, in ultima vreme, o serie de stiri despre cresterile preturilor la apartamentele din Bucuresti, odata ce s-a dat “verde” programului “Prima Casa”. Concluzia data la TV este: “Negociati, negociati, negociati!“. Am aruncat un ochi si pe site-urile cu anunturi imobiliare. Pretul unui apartament cu doua camere a sarit cu aproape 15.000 de euro.

Din punctul meu de vedere, cine e dispus sa dea cu zece mii in plus isi va lua o teapa de zece mii de euro. In contextul in care, chiar si la 55.000 de euro, un apartament cu doua camere intr-un bloc construit in anii ‘70 este supraevaluat, sa dai 65.000-70.000 de euro este ca si cum ai arunca cu banii pe fereastra. Si o sa incerc sa explic si de ce.

La banii statului, speculantii sar primii

Dupa ce ai stat jumatate de an asteptind sa-ti dea cineva 55-60 de mii de euro pe un apartament cu doua camere, in speta din cauza ca: 1. bancile nu prea se obosesc sa dea credite si 2. oamenii nu sint dispusi sa cheltuie in perioada de recesiune, mai ales cind se stie ca preturile cad, iluzia unei dobinzi minime – deci si o rata foarte mica – ar trebui sa stirneasca interes. Interesul este stirnit, dar mai putin celor care doresc sa cumpere, cit mai ales celor care doresc sa vinda.

Impresia generala a celor care vind este ca romanii se vor inghesui sa ia creditul maxim garantat, adica 60.000 de euro. Fals, cita vreme nu toata lumea isi poate permite sa plateasca. Cei mai chibzuiti vor mai astepta o perioada. Pe termen scurt, iluzia ca “prostii se vor repezi la credite precum ciinii la cai” duce la saltul preturilor. Pe termen lung, dupa ce se vor fi inghesuit destui, cererea va urma tendinta dinaintea anuntarii programului “Prima Casa”. Adica lumea va fi tot mai putin interesata.

Citeste mai mult si comenteaza pe blogul lui Alex Mihaileanu. Am vazut, in ultima vreme, o serie