Marea problemă este pe cine trimitem la Chişinău şi cum anume asigurăm protecţia informativă a acestor oameni. Deşi din filmuleţul postat pe net patrioţii pot considera că avantajul este de partea românilor, în realitate, moldovenii ne-au „avut” pe noi, şi nu invers. Membrii corpului diplomatic de la ambasada noastră din Chişinău cad ca popicele, de te întrebi cine va rămâne ultimul să stingă lumina, că tot trăim vremuri de criză şi trebuie făcute economii la buget.

După revoltele de la Chişinău, ambasadorul român Filip Teodorescu a fost declarat persona non grata. A fost repede nominalizat în locul lui Mihnea Constantinescu, care a primit un refuz sec din partea autorităţilor moldoveneşti. Doi ambasadori dintr-un foc. Alt consul, Alexandru Rus, a căzut în urma acuzaţiilor aceloraşi autorităţi că ar fi luat mită în schimbul acordării de vize. Ion Gaborean, ministru-consilier a fost şi el expulzat odată cu Filip Teodorescu. Consulul Ion Nuică, demisionat pentru presupusa prestaţie din domeniul „cinematografiei“, nu este decât ultimul dintr-o serie lungă care probabil nu se va opri cât timp reprezentanţele noastre dimplomatice de peste Prut vor mai avea personal.

Marea problemă este pe cine trimitem la Chişinău şi cum anume asigurăm protecţia informativă a acestor oameni. Din păcate, Republica Moldova este ţara cu care România a ajuns să aibă cele mai proaste relaţii de pe tot gobul. Dincolo de escapadele picante surprinse în imagini, nu-ţi rămâne decât să te întrebi câte alte înregistrări mai există, şi nu din cele XXX, ci din categoria „secret de stat”. Probabil că retragerea întregului personal de la Chişinău nu ar fi o măsură suficientă. Poate că ar trebui să luăm exemplul americanilor care, bănuind că sediul ambasadei lor de la Moscova era construit mai mult din microfoane decât din cărămizi, au hotărât să  demoleze în întregime clădire