Observam în numărul anterior că întregul scandal Ridzi s-a supus mecanismului cunoscut în istoria României moderne drept cel al acarului Păun. Despre ce-i vorba? La începutul secolului trecut, pe linia Ploieşti - Buzău are loc o deraiere de tren cu consecinţe catastrofale.
Cauzele de fond ale catastrofei duceau către un întreg sistem definit prin corupţie, neglijenţă, incompetenţă. Comisia de anchetă special constituită scoate un singur vinovat: acarul Păun, care schimbase greşit acul. Nu numai întregul sistem, dar şi cei vinovaţi de la nivelurile superioare scapă basma curată. Asemănător s-au petrecut lucrurile şi în cazul afacerii de 2 ori Mai tânăr.
Comisia de anchetă şi-a concentrat întreaga activitate pe incriminarea Monicăi Iacob Ridzi. Presa, cu mici excepţii, între care se numără şi Gazeta Sporturilor condusă de Cătălin Tolontan, s-a înverşunat în a smulge demisia sau demiterea Monicăi Ridzi. Oricât ar părea de ciudat, cu sau fără voie, Monica Iacob Ridzi a lucrat şi ea în favoarea abaterii atenţiei de la vina altora şi, mai ales, de la vina sistemului. Încăpăţânându-se să nu demisioneze, ea a atras asupra propriei persoane întregul scandal, făcând astfel ca investigaţia să nu treacă dincolo de cazul ei.
Bizară a fost şi atitudinea liderilor PD-L. În timp ce unii, precum Emil Boc, s-au cramponat de teza demiterii, doar când va începe urmărirea penală, alţii (din cercul lui Traian Băsescu) au lăsat impresia că o condamnă. Să fi fost asta strategia PD-L invocată de Monica Iacob Ridzi? Ceva în genul: ia asupra ta povara întregului scandal, pentru ca presa să nu meargă cu investigaţia mai departe, pentru a descoperi vinovaţi mai sus decât tine!
În mediul gazetăresc s-a vehiculat ipoteza că banii au mers de la cele două firme sau de la firmele subcontractoare în conturile electorale ale PD-L. Nu-i exclus, aşadar,
