Volumul „Călătoriile lui Gulliver“ va fi distribuit împreună cu ziarul „Adevărul“, la preţul de 10,99 lei. Publicarea cărţii lui Jonathan Swift în 1726 a obligat la o serie de modificări în manuscris, pentru a fi evitate neplăcerile politice. Peripeţiile lui Gulliver în ţări imaginare (Liliput, Brobdingnag, Laputa şi Country of the Houyhnhnms – Ţara Cailor) au fost gândite, după unele documente, în cadrul Clubului Scriblerus, format din câţiva scriitori de seamă ai Angliei începutului de secol XVIII, cum ar fi Pope sau Aburthnott.

Membrii clubului îşi propuseseră să satirizeze şi societatea timpului, dar şi un gen literar foarte la modă, povestirile de călătorie. Manuscrisul a fost terminat în vara anului 1725 şi Swift l-a dus la editorul Benjamin Motte.

Încântat de carte, acesta s-a temut de persecuţii în cazul în care ea apărea în forma iniţială şi a tăiat unele pasaje mai transparente. De asemenea, a adăugat câteva episoade care o glorificau pe regina Anne. Prima versiune, apărută pe piaţă în octombrie 1726, s-a bucurat de un succes enorm, ediţia fiind vândută în întregime în mai puţin de o săptămână.

Fiecare dintre cele patru ţări în care ajunge Gulliver este descrisă cu o imaginaţie formidabilă.

Fantezie şi sarcasm

Alcătuirea lor politică şi socială, povestită cu mare minuţie, conţine aluzii la lumea contemporană autorului. Rivalitatea dintre liliputani şi vecinii lor, care naşte multe războaie, este o metaforă a relaţiilor anglo-franceze, în Brobdingnag (ţara uriaşilor), regele locului nu este deloc impresionat de descrierea Europei de către Gulliver.

În Laputa, ţara muzicii şi a ştiinţelor, niciun savant nu poate întrevedea o rezolvare pragmatică a cercetărilor, iar în Ţara Cailor, oamenii devin fiinţe lipsite de minte şi demnitate, spre deosebire de Caii care conduc regatul