Interiorul taberei de jurnalism Aspiratia Romaniei in ceea ce priveste adoptarea modelului occidental ar putea ramane un simplu exercitiu de imitatie daca demersurile de transformare a societatii in acest sens nu vizeaza, in primul rand, consolidarea si sprijinirea unui sistem educational, credibil si eficient. La terminarea liceului, absolventul care doreste sa devina independent financiar si sa-si continue studiile in acelasi timp se va confrunta in Romania anului 2009 cu o reala dilema. Pe de-o parte, un absolvent obisnuit s-ar putea gandi la o facultate de stat, dar va trebui sa plateasca in medie 2.500 RON/an pentru un loc cu plata. Pe de alta parte, daca alege o facultate privata, in ciuda costurilor si mediilor de intrare mai mici, exista un deficit de imagine datorat acreditarilor temporare. Privind din exterior, pare ca societatea romaneasca pune accent pe medicina, stiinte exacte, teatru si cinematografie, avand in vedere taxele pe care le pot atinge facultatile de profil. Se poate ajunge la 6500 RON/ an in cazul Universitatii de Medicina si Farmacie Iuliu Hatieganu din Cluj- Napoca, 3500-4000 RON /an la Universitatea Politehnica din Bucuresti si chiar la 10000 RON/ an la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Actorie. Ceea ce este ingrijorator, insa, este ca dupa terminarea studiilor, absolventul va constata ca statul dispune de un sistem sanitar fragil, ca nu aloca destui bani cercetarii stiintifice sau ca actorii sunt prost platiti. Cu alte cuvinte, coerenta traseului studii-loc de munca este discutabila in ceea ce priveste sectorul public.

Cu toate acestea, tanarul dornic sa studieze va trebui sa gaseasca o modalitate de finantare. Orientandu-se inspre stat, va gasi intelegere doar in legatura cu bursele sociale. Dar daca isi doreste pur si simplu independenta financiara? Atunci va trebui sa se gandeasca la creditele pentru studenti, o