Si nu ne ajunge ca imbatrinim in pacat injurind, ocarind, blestemind, clevetind si luind in batjocura. In nemernicia noastra ii invatam si pe prunci cu naravul sudalmilor, ii deprindem sa injure. Bine a zis cind a zis Inalt Preasfintitul mitropolit Antim de la Iviria: "Nu este neam pre pamint care injura mai dihai ca noi: de lege, de cruce, de neam, de grijanie, de vascris, de morti, de comindare, de luminare, de suflet, de mormint, de coliva, de prescuri, de ispovedanie, de botez, de cununie, de Evanghelie, de toate Sfintele Taine ale bisericii, de ceara, de Pasti, de parastas, de sfinti, de patruzeci de sfinti, de panaghie, de candela si de altele sfinte. Si nu ajung aste raotati, adaogam altele si tot cu numele necuratului in gura stam, trimitindu-ne la dracu, la tat'su, la mama dracului, la naiba, la dracea, la al de pe comoara si tot asa. Ba pomenim cu osirdie multe si nevrednice de amintit ocari de mama si de zgau, de fataciune, de scirbavnicul invirtosat si de alte cele scirbavnice pe care nu le ingaduie peana si rusinea a le spune. In loc a indulci cu vorba si cu mreaja invataturii celei bune auzul aproapelui, noi intinam, vestejim, roadem ca in ghem cariu, ne rastim, ne ratoim, hiriim ca dulaii, mugim, de bucuram pe dracul, facindu-ne inde noi bou si gloaba, si vaca, si marha, si capra riioasa, si vitel, si vitea, si animala, si iapa, si ghibol, si ghibolita, si cioara, si cata, si cotofana, si pupaza, si gheonoaie, si vulpe, si vulpoi, si gadina, si urs, si lup, si curca plouata, si gaina beata, si curcan, si ginsac, si gisca. Si rata cracanata, si ratoi, si dulau, si javra, si sarla, si cotarla, si dobitoc si alte lighioaie pre cite nu le mai stim. Mai rau decit paginii clevetim, batjocorim si potop de sudalmi, ocari si vorbe de scadere iese din gura noastra ca din fundul Gheenei: ca sa-l inghita pamintul, ca sa-l ia moartea, naiba, benga, ca sa-l arza foc