Trebuia sa vezi explozia de lumini si focuri de artificii, care a durat o jumatate de ora, pentru ca "batrana doamna" sau "doamna de fier", cum i se mai spune, sa straluceasca in toata splendoarea ei. Sigur, e vorba de Turnul Eiffel. Limba franceza feminizeaza turnurile, iar cel construit in fonta de genialul August Eiffel in urma cu 120 de ani are, intr-adevar, ceva de dama tutelara, prezidand momentele importante ale natiunii franceze. Pe ultimul 14 iulie a fost unul dintre acestea, ca si cum ziua nationala ar fi fost dedicata acestei ciudate forme de verticalitate robusta. Trucurile pirotehnice de astazi si simularile pe computer pot face si un turn sa danseze din buric, in timp ce improasca cu lumini orizontale, verticale sau circulare, in toate partile. si iata ca turnul s-a transformat si in gigantic ecran de cinema, pe care s-au perindat momentele simbolice din istoria Parisului, tratate cu umor, chiar cu un soi de neconformism. Este spiritul care predomina la asemenea aniversari.

Francezii au gasit in ultimii ani o formula care le evita batosenia si rigiditatea pompieristica de odinioara, cand cocosul galic trebuia sa cante foarte tantos gloria eterna a patriei. Pompierii au ramas, dar fanfarele lor nu mai dau tonul oficial, iar cazarmile lor isi deschid portile pentru balurile populare ce mai anima glaciala societate postmoderna in care vecinii nu se cunosc intre ei si nu-si mai vorbesc. Cei care fusesera la megaconcertul rock din preajma aceluiasi turn sa-l asculte pe Johnny Hallyday (care din nou isi ia "adio" si ameninta sa iasa la pensie!) s-au indreptat apoi spre aceste baluri populare reinviate. Ai zice ca noua generatie cauta cu nostalgie oazele unei vieti mai pasnice, dintr-un trecut nu prea indepartat, cand inca se mai putea iesi la aer liber prin preajma Parisului fara teama de a da peste cele peste 300 de automobile arzand prin c