Povestea din "Inamicii Publici", film regizat de Michael Mann evoca decaderea "Epocii de Aur" a spargatorilor de banci, eradicata de gloantele unui FBI ineficient si de profitul fabulos al crimei organizate.
Din pacate, filmul "Inamicii publici" este mai degraba o reverie cu banditi nascuta din dragoste pentru filme cu gangsteri decat din dorinta de a se apropia cat de cat de realitatile epocii.
In rolul gangsterului romantic, imbracat mereu la patru ace, cu palarie pe cap si mitraliera sub brat, John Dillinger, vedem un Johnny Depp carismatic, pe alocuri amuzant si adesea atasant. Pentru fanii lui Depp, dar si pentru fanii regizorului Michael Mann ("Manhunter", "Heat") sau pentru adeptii filmelor cu gangsteri, "Inamicii publici" poate fi deopotriva fascinant si dezamagitor. Filmul dureaza aproape doua ore jumatate, iar mare parte din timp se scurge doar ca sa-l construiasca pe Dillinger ca pe un erou romantic, rebel anacronic si fara cauza. Paradoxal insa, chiar daca in invalmaseala de personaje scenaristii nu uita sa se preocupe intai si intai de Dillinger, acestia pornesc de la premisa ca spectatorul e familiarizat cu existenta si activitatile lui.
Asa ca, ei lasa adesea o senzatie neplacuta de glume numai de ei intelese, fara explicatii de subsol. Si ceea ce se vroia, fara indoiala, un film de proportii monumentale, "bigger than life", sfarseste intr-un sir esuat de impuscaturi, condimentat cu o poveste de dragoste "a la Hollywood". Idila, pe alocuri prea gonflata, care pune uneori un monopol abuziv pe ceea ce ar fi trebuit sa fie "Public Enemies", se intampla intre popularul gangster si fata de la garderoba, Billie Frachette (frantuzoaica Marion Cotillard din "La Vie en Rose", castigatoare a premiului Oscar pentru rolul lui Edith Piaf). Inexplicabila extensie a unei idile de amor fara substanta, cand ceea ce il preocupa inta