Ce bucurie, ce noroc si ce multumire pe cel numit de doua ori cu aproape acelasi nume! Bunaoara, Mihail si Gavril. Sunt nelipsiti unul de langa celalalt. Amandoi au cam aceeasi treaba: conduc cetele de ingeri si le arata oamenilor calea spre Rai. Iar, cand, prin nu se stie ce complot combinativ, un crestin se numeste, pe langa Mihai, si Gavril, ei bine, atunci e semn ca harul s-a pogorat asupra lui. Cu toate cele ce vor veni.

Fara indoiala, e ceea ce gandeste, dar, din modestie, nu face caz, pictorul Mihai Gavril.

Recenta sa expozitie de la JCC (Centrul Comunitar Evreiesc), „La pas prin Israel"*, nu doar ca vine la scurt timp dupa o alta, de la Galeria GalateCa (unde subiectul a fost tot o calatorie, la Muntele Athos!), dar interesant este ca ea continua dezbaterea unei teme grave, prin adancirea unui cod. Acela al sacrului spre care tanjim o viata. Si atunci, cum Dumnezeu sa nu aiba numele lui legaturi tainice cu initierea?

Cele doua expeditii spirituale (la Muntele Athos si in Israel) sunt cele mai faste prilejuri prin care Mihail Gavril, invesmantat in straiele artei, ne initiaza in testarea smereniei si cultivarea fiorului de buna credinta (fiindca, asa cum se stie, o credinta buna este calea sigura spre mantuire!). Cat despre devenire, la Bursa experientei e cat se poate de evident ca ele valoreaza mai mult decat o biblioteca citita. Chiar si pe nerasuflate.

Invatat inca de mic, acolo, in Falticeniul natal, sa se uite bine la cer si sa cinsteasca, atunci cand se afla intr-un lacas sfant, mai intai clopotul (fiindca reverberatiile lui ne ating si pe noi, si pe El!), Mihail Gavril nu poarta cu sine, in calatoriile sale, semnul misterios al vreunui anume cin. Nu! El este, de fapt, doar un artist-pelerin care se preumbla prin lume. Nu degeaba, ci cu folos. Caci in straita sa (pe care o poarta in toate ocaziile frumoase!) aduna pensule, c