Habibi intra automat in top de cum il vezi - dragut, intim, dar aerisit, cochet, are tot ce-i trebuie, de la muzica libaneza, la mesele frumos asezate si pana la narghilea.
Fiind o fire foarte disciplinata, am vrut sa caut un restaurant libanez saptamana asta pentru ca tocmai l-am vazut pe nea Traian, presedintele nostru iubit, revenit din Orientul Mijlociu si ma gandeam ca o fi stiind el de ce merge acolo. Sigur ca ne-a bagat-o pe aia cu interesele Romaniei in Orientul Mijlociu si preocuparea noastra pentru pacea in zona, dar eu cred ca merge asa des pentru ca ii place mancarea. De-acum poate sa vina la Habibi, restaurantul libanez pe care tocmai l-am gasit, pentru ca se gateste totul de-adevaratelea. Ahman, bucatarul, face totul ca la el acasa, de n-am mai mancat de mult asa bunatati. Si te relaxezi cu atat mai mult cu cat s-a mai golit orasul.
Buna si reorganizarea asta a Guvernului - beneficiile nu s-au lasat asteptate: de cand cu turismul relansat, se poate circula fara probleme prin Mamaia, fara sa mai stai cu orele in trafic. Eu cred ca e vorba de organizare, nu ca nu ar fi turisti - adica toata lumea sta acasa si aia trei care sunt pe malul marii se plimba linistiti. Nici impozitul forfetar nu e fara urmari - restaurantele sunt goale si poti sa stai linistit la masa fara sa te izbesti de vecini. Sincer n-am inteles de ce Habibi e gol - poate pentru ca era ora 5 cand ne-am dus noi, przanzul se terminase, iar cina nu incepuse inca. Dar locul e adevarat - e Habibi.
Am observat ceva interesant - in orasele cu traditie de restauratori vezi adesea aglomerari de restaurante. Cum ar fi Neuhaven in Copenhaga - exista zeci de restaurante, unul langa altul, fara mare frica de concurenta. Sau in Cannes, in portul vechi, unde sunt cu sutele. Incep sa vad acelasi lucru si in Bucuresti, pe Vasile Lascar, unde s-au adunat libanezii - chiar vizav
