Fata in fata cu parintele PETRONIU, de la Manastirea romaneasca Prodromu
"Nu stiu altii cum sunt", dar eu, cand se pronunta cuvantul Athos, nu pot sa nu-mi aduc aminte de copilarie si de faptul ca atunci cand l-am auzit prima data, era doar numele celui mai varstnic, mai nobil si mai intelept dintre cei trei muschetari. Aveam sa ma mir cand aveam sa aflu, mult mai tarziu, ca Athos este numele unui munte din Grecia, si n-am reusit nici pana in ziua de astazi sa descopar ce l-a facut pe Alexandre Dumas sa dea unuia dintre eroii sai acest nume.
Nu pot sa spun ca mi-am dorit sau visat cu ardoare sa merg in Sfantul Munte, asa dupa cum, in general, n-am fost un poftitor nesatios sa merg in strainatate. Trebuie, totusi, sa marturisesc, ca in ultimii ani mi se insinuase tot mai mult dorinta de a merge acolo, asta venind dintr-un motiv care poate parea de mai mica anvergura. Voiam sa-l intalnesc fata catre fata pe parintele Petroniu Tanase, cunoscutul duhovnic de la Schitul nostru Prodromu, si ma temeam ca nu voi ajunge s-o mai fac. Vestile de acolo imi vorbeau despre slabirea continua a puterilor sale fizice. De aceea, atunci cand Dumnezeu mi-a pus in traista si mi s-a ivit in aceasta primavara, imediat dupa Paste, prilejul unui pelerinaj, am purces la el cu entuziasm, bucurandu-ma enorm de el ca de un dar pretios. Intrezaream posibilitatea intrarii intr-o poveste capabila sa-mi dezvaluie taine luminate. Am plecat asa cum ai pleca la rai, dar cu gandul ca voi ajunge acolo fara sa mai trec prin moarte.
"Rugaciune cu carul! Mantuire cu carul!"
Bunul si luminatul parinte Petroniu Prima dintre intalnirile de pe Athos a fost cu parintele Filimon, de la Schitul Sfantul Ilie, tinand de Manastirea Vatopedi. Schitul a fost in vechime un schit rusesc, dar imputinandu-se mult rusii din Sfantul Munte, prin nevenirea altor calugar