Numai după ce vedem lumina putem să definim întunericul. Să o căutăm deci cu lumânarea aprinsă, aşa cum o făcea Diogene în plină zi căutând un om. Cunoaşterea existenţei a produs credinţă în cel care a creat-o. Credinţa a dat naştere religiilor care au interpretat-o, fiecare în felul ei, dar toate raportate la aceeaşi divinitate, purtând doar nume diferite.
Acest lucru seamănă cu un popor în sânul căruia s-au creat mai multe partide, cu platforme program diferite, fiecare încercând să convingă că a găsit calea cea mai bună pentru bunăstare şi merită să fie ales pentru a conduce. Dacă n-ar exista credinţa sau poporul, n-ar exista nici religiile sau partidele. Aşadar, să căutăm credinţa adevărată, şi nu interpretarea ei!
Nu există materie în Univers, totul este energie, un câmp de energie universală purtătoare de informaţii. Această energie însă este de două feluri, una produsă de vibraţii joase şi alta produsă de vibraţii înalte.
Energia aşa-zisă joasă este foarte densă, fiind vizibilă. Astfel, aceasta este percepută ca materie.
Energia înaltă, invizibilă este cea care alimentează sistemele de energie joasă, ajutându-le să-şi menţină legăturile structurale.
TEORIE
Pentru a înţelege mai uşor se poate face o paralelă cu apa, care are trei stări de agregare. Aceeaşi moleculă H2O se regăseşte în stare gazoasă, în stare lichidă şi în stare solidă, dar cu densităţi diferite. Ştiinţa ne-a ajutat să aflăm că respirăm aceeaşi substanţă care ne potoleşte setea sau ne face să alunecăm iarna pe stradă.
Afirmaţia că nu există materie în Univers este şocantă pentru membrii unei societăţi bazate pe o existenţă materială, însă descoperirile oamenilor de ştiinţă, de-a lungul timpului, au demonstrat această teorie, însă nu a fost suficient mediatizată la nivelul întregii societăţi.
Dacă existenţa no