» De-o parte si de alta a drumului sucit ce leaga Ramnicu Valcea de Horezu, merii imbelsugati coloreaza in verde-galbui dealurile plictisite. Departe, se vad stanci, brazdate de firisoare de apa. Harta le numeste pompos "rauri": Oltetul, Bistrita, Raul Galben. Nu ploua, nu-i nici arsita, putinele masini curg linistite doar in sens invers. Din cand in cand, cate o caruta sfideaza legislatia rutiera care ii interizice mersul pe soselele nationale. Horezu ma intampina brusc, pitit dupa o coama proaspat reasfaltata.
In centrul oraselului incremenit sub un soare bland, viata e rupta de timpul modern. Orele de vara trec greu si linistea se face parca auzita. Doar biserica frumos pictata si un restaurant in care iau pranzul mai marii orasului sparg monotonia din centrul urbei. Ceva mai departe, pe stanga si pe dreapta strazii principale ce urca spre Targu Jiu, stau oranduite magazinasele burdusite cu ceramica. E cu siguranta mai vioaie bucatica de oras, caci in mainile vestitilor mesteri olari din Horezu lutul a luat toate formele si culorile posibile: de la clasicele vase, purtand simbolurile zonei - cocosul de Horezu si pestele, pana la vaze uschite, roz-bombon si fistic, in ton cu vremurile ce nu iarta traditionalul.
Desi e vremea odihnei, olarii nu-si vad capul de treaba si deci nu prea-i rost de stat la taclale. Am insa noroc cu aparatul foto, care imi deschide intr-o clipita usa unui atelier. O mana plina de lut ma saluta ferm: "Bine ati venit! Sunt Ion Palosi, mester olar". E unul din cei mai cunoscuti artisti ai zonei, are doua magazine ticsite, exporta vase peste mari si tari, participa la expozitii prin toata lumea, preda olarit la scoala de Arta Populara din Ramnicu Valcea si se mandreste ca printre clientii sai se numara insusi printul Charles.
Palosi framanta lutul de peste 20 de ani, de cand s-a casatorit cu o fiica de olar, iar soc
