Cind l-am vazut prima oara pe ministrul Theodor Paleologu, la Festivalul de Film Ecologic de la Sinaia (la inceputul anului), trebuie sa recunosc ca mi-a placut. Mi s-a parut foarte simpatic. Vorbea engleza si vorbea bine. Avea spirit de gluma, dar si spirit ecologic. Era altfel decit ceilalti. Dar a trecut o jumatate de an in care ministrul nu a facut pentru cinema nimic notabil. De fapt, pe ministrul Paleologu cred ca o sa-l tin minte numai pentru butade si pentru umorul sau - nu stiu cit la suta voluntar, dar mult mai uman si mai viu decit al colegilor politicieni unsi cu toate alifiile. Cind situatia cinematografiei (prefer sa ma refer la cinema) era destul de "cacarisita" (sali de cinema putine si proaste, privatizarea lor ramasa in aer, concursul CNC contestat din nou), dumnealui iesea la rampa cu declaratii antologice - cea cu "pleasca", cu "bugetul cacarisit", conferinte despre pleasca, declaratii despre "porcarii" care se construiesc in vecinatatea monumentelor. Nu mi-au displacut aceste iesiri publice, dar nici nu mi s-au parut suficiente. Dupa ce Cristian Mungiu, membru intr-una dintre comisiile de jurizare de la concursul de finantare organizat de Centrul National al Cinematografiei, a aparut la rampa cu un cearsaf de lucruri care trebuiau, in opinia sa, modificate, ministrul a organizat o dezbatere la sediul ministerului. Era prima la care asista domnul Paleologu, dar cei din domeniu trecusera deja din 1990 incoace prin nenumarate astfel de sedinte. "Sa-mi trimiteti pe mail, eventual sa marcati cu alta culoare, pasajele din regulament pe care le-ati dori modificate", a spus acesta intr-una dintre frazele sale politicoase si cred ca sincere, dar ma indoiesc ca exista cineva in sala care credea ca se va schimba mare lucru. Cred ca Theodor Paleologu e mult prea bine-crescut, mult prea educat si mult prea moale pentru smecherii de aici, care n-au mama, n-au