Volumul I din „Decameronul“ de Giovanni Boccaccio va fi difuzat împreună cu ziarul „Adevărul“, la preţul de 10,99 lei. Scris între 1349 şi 1352, „Decameronul“ este prima operă în proză din perioada de început a Renaşterii. Cartea aparţine perioadei de maturitate a creaţiei lui Boccaccio. Refugiaţi din cauza ciumei într-o vilă, trei bărbaţi şi şapte femei istorisesc, timp de zece seri, câte o poveste.

Sunt spuse astfel 100 de întâmplări. Ideea nu este neapărat nouă,  dar câteva caracteristici fac din carte un deschizător de drumuri.

Poveştile sunt satirice, extrem de îndrăzneţe în descrierea dragostei fizice şi scrise într-o formă de dialog amintind de vorbirea curentă.

„Decameronul“ a creat un gen nou, nuvela. Volumul a circulat în manuscris şi a fost tipărit abia în 1470. Cartea, considerată  în cercurile puritane dăunătoare moralei, a fost la un pas de a fi arsă pe rug de către călugărul Savonarola.

Diplomat şi poet de curte

Giovanni Boccaccio s-a născut în 1313, în Toscana. Era fiul unui negustor florentin, care l-a îndemnat să studieze comerţul, trimiţân­du-l la Napoli. Neinteresat de comerţ, începe să studieze Dreptul şi limbile clasice, literatura de curte italiană şi franceză. În această perioadă, scrie primele sale lucrări.

Primit la curtea regelui Robert d’Anjou, are o relaţie cu fiica nelegitimă a aces­tuia, Maria de Conti d’Anjou, care va deveni personajul Fiammetta în mai multe opere ale sale.

În 1341 se întoarce la Florenţa, unde primeşte o funcţie diplomatică. Ajunge astfel la Ravenna şi la Forli, unde scrie câteva lucrări, atât în versuri, cât şi în proză, printre care, „Commedia delle Ninfe fiorentine“ („Comedia nimfelor florentine“) şi „Elegia di madonna Fiammetta“ („Elegia doamnei Fiammetta“).

Pasiune şi morală curentă

Î