Ne pupam la sosire, la plecare, la despartire, la impartire, la nunti, la botezuri, la panacide, la intruniri electorale si alte parastase, in tramvai, pe trotuar, in strada. Sintem o natie de pupaciosi. Nu stiu - sa fie influenta franceza, orientala, ambele adunate!? Cert este ca ne sarutam, sarutam mina, minutele, minusitele, sarutam dreapta, ne tocaim, ne mozolim, ne pupam in bot (si-i papam tot), dam pupicuri, ne mu-mu-mu des si, vorba unui politist, "ritmic". Ne pupam din dragoste, din politete, din topenie, din conformism social, din sila, chiar din ura, dar ne pupam. Ne pupam la sosire, la plecare, la despartire, la impartire, la nunti, la botezuri, la panacide, la intruniri electorale si alte parastase, in tramvai, pe trotuar, in strada. Da, in strada. Inginerul Stefan Trimbovetchi imi povestea cum a vazut in plina strada, in Podu Ros, doua tate pupindu-se. Le-a claxonat, dar ele, preocupate de pupaceli, nu l-au auzit. Inginerul s-a apropiat incetisor cu masina pina ce una dintre ele a ajuns cu fundul pe capota. Atunci tata a trecut de la pupat la spurcat, caci la noi, de multe ori, pupatul si spurcatul coexista. * Ne pupam si cind dansam. Cred ca sintem singurul popor din lume care a scornit un dans dedicat sarutatului - perinita, la care se poate pupa oricine cu oricine. Navlegii nostri din turism nu stiu sa profite de perinita, care poate fi acel brand cautat cu atita aviditate azi. Sint sigur ca ar avea succes la turistii straini. E un dans la limita decentei, care dezleaga toate inhibitiile. * Indecent, desucheat de-a dreptul, pare obiceiul tirgului de sarutat, care s-a practicat in Tara Zarandului pina in preajma celui de-al doilea razboi mondial. Tinerele casatorite mergeau la tirg la Halmagiu "cu sarutatul" si sarutau barbati din familie, dar si necunoscuti. Dupa acest gest public, femeile cereau si primeau bani de la cei sarutati. A fi refuzate era c