Capriciile intamplarii (sau poate nu?) au facut ca, in trei zile consecutive, sa aflu tulburatoare detalii biografice despre destinul a trei artisti.
Mai intai s-a intamplat sa vad reluarea unei editii din „Nasul" la care invitat era Florin Piersic. Un alt Florin Piersic decat cel stiut, unul care nu incerca sa faca poante in cascada, nici sa imite pe cineva, nu vorbea foarte mult si o facea aproape in soapta, probabil pentru ca vorbea despre lucruri foarte dragi. Intrebat, de pilda, cum de arata atat de tanar, a raspuns ca o fi si vreo gena norocoasa, dar si regimul de viata, caci nu prea o are p-asta cu restaurantele - toata viata, dupa spectacole, s-a dus cuminte acasa. Mama lui ii pregatea dinainte un pahar de lapte, doua oua moi, ceapa taiata marunt si doua felii de paine prajita, langa un biletel cu ce are de facut a doua zi. „Le-am pastrat pe toate! Am acasa o lada cu biletelele de la mama!"... Relatia dintre mama si fiu a fost intarita de o tragedie si de evitarea celei de-a doua. Florin Piersic a avut o sora care s-a prapadit la 15 ani. Cand el avea 9 ani, s-a imbolnavit grav, cu febra de 42 de grade, iar medicii au ridicat din umeri. Atunci, mama lui – „tata mi-a povestit mai tarziu, ea n-ar fi povestit asa ceva" – a ingenuncheat in fata icoanei Sfintei Parascheva si s-a rugat cu voce tare, cerandu-i sa-i lase macar un copil... A doua zi dimineata, „la fel ca Lucian Blaga, care a vorbit prima oara la patru ani jumate, spunand «Mama, mi-e foame!», am spus si eu ca mi-e foame si mama a stiut ca pericolul trecuse".
A doua zi am dat de Alexandru Andries la B1 TV. Trecand peste prestatia prezentatoarei (aproape fiecare intrebare suna asa: „Dar cum a fost cu concertul ala la care...?", pana cand artistul a zis: „Dar n-ar fi mai bine sa le povestiti dv.? Vad ca le stiti..." – le stia ca le citea de pe niste cartonase), am aflat ca Andries era chitit
