O spune un român care trăieşte in Suedia de mai bine de 25 de ani şi care, din 1983, lucrează la Biblioteca Naţională a Suediei, iar de trei ani este şi directorul Institutului Cultural Român de la Stockholm. A tradus imens din limba română in suedeză şi din suedeză in română, este membru al Uniunii Scriitorilor din Suedia, a fost decorat de către preşedintele României cu Ordinul Meritul Cultural in grad de Ofiţer, a fost premiat in România şi Suedia, iar in anul 2000, a fost numit de către guvernul din ţara de adopţie membru al Comitetului Parlamentar Suedez.
- După atâţia ani petrecuţi in Suedia, cât de suedez vă simţiţi?
- Nu peste foarte mult timp voi putea spune că in Suedia am trăit tot atât de mulţi ani cât in România. V-ati putea aştepta, atunci, să vă răspund că mă simt tot atât de suedez pe cât mă simt român. Aritmetica, insă, nu funcţionează in acest caz.. Şi asta pentru că perioada românească a avut o influenţă covârşitoare asupra evoluţiei mele: a fost – aş spune, prin natura lucrurilor – o perioadă de acumulări de tot felul. Ca realizări pe plan profesional, insă, perioada suedeză a fost – aş spune, tot prin natura lucrurilor – perioada care mi-a adus cele mai mari satisfacţii. Totodată, limba in care am vorbit şi scris in ultimele decenii a fost cu precădere limba suedeză. Cu toate acestea, nu mă consider suedez. Şi nici nu cred că in ochii celor din jurul meu, aici, in Suedia, sunt perceput altfel decât român.
- Cum credeţi că va arăta cultura românească in contextul Europei unite peste 10 ani?
- E greu de spus. Daca am putea intrevedea evoluţia culturii unei ţări, aşa cum putem intrevedea dezvoltarea economică şi socială a unei comunităţi, am putea şti cam la ce să ne aşteptăm.Si nici atunci cu certitudine. Prin natura ei, cultura este imprevizibilă. De exemplu, cine ar fi putut prevedea acum 10
