Proprietarul a făcut rost de cheile de la poarta Şcolii Nr. 3 pentru a nu rămâne încuiat în propria locuinţă.
Pietreanul Ion Ciobanu spune că nu există altă ieşire din curtea casei sale decât pe proprietatea instituţiei de învăţământ. „Am poartă mică şi poartă mare, care dau în curtea şcolii. De asemenea, am o uşă exterioară la garaj, care dă în terenul de sport al şcolii. Nu există altă posibilitate“. Dar seara porţile masive ale şcolii sunt încuiate cu lacătul. „Mă înţeleg bine cu cei de la şcoală, care mi-au dat şi mie o cheie de la lacătul porţii“, ne explică proprietarul casei din curtea şcolii.
Imobilul a fost
la un pas de demolare
„În timpul vacanţelor e bine, pentru că e linişte, dar în timpul şcolii, în pauze, este o gălăgie infernală“, admite Ion Ciobanu. Casa, construită în urmă cu circa 80 de ani, a scăpat printr-o întâmplare de excepţie de la demolările din anii 1965-1970. Pe atunci, proprietari ai locuinţei erau părinţii inginerului Paul Mihăilescu, membru corespondent al Academiei Române.
Pentru a-şi scăpa casa părintească de la demolare, inginerul a făcut o înţelegere cu autorităţile vremii. „Paul Mihăilescu era director general în Ministerul Transporturilor şi specialist în automatizările realizate pentru modernizarea căilor ferate. A promis că face tot posibilul pentru construirea releului de transmisiuni de pe Muntele Pietricica, dacă nu i se va demola casa părintească. Construirea releului a impus eforturi deosebite pentru acea vreme, fiind o premieră naţională absolută“, a explicat actualul proprietar al casei.
Propietarul actual a achiziţionat imobilul în anul 1986, când era deja închis în curtea şcolii. „Am cumpărat casa în 1986, pentru că mi-a plăcut mult beciul. Este un beci zidit cu piatră, cu un rezervor pentru apă şi cu două încăperi separate pentru păstrat alimente conservate în casă“, pove
