Din consultarea citorva biografii juvenile rezulta o concluzie stupefianta. Studentii mei (aproape toti!) nu vin la facultate impinsi de vreo vocatie ascutita, ci, pur si simplu, pentru diploma. Prestigiul diplomei si mitologia ei ii imping la un efort academic perfect gratuit. Vreti dovada? Tin, cu voia bunului Dumnezeu, un curs la anul I Filosofie. Unul din obiceiurile mele e sa-i interoghez pe studenti cu privire la statutul social: de unde vin si incotro se indreapta? Cei mai multi sint saraci. Am, desigur, si studenti care sosesc la cursuri cu automobilul, dar ei sint in minoritate. Blazonul alumnilor de pretutindeni e "Saracia inainte de orice!". Interesant e ca majoritatea studentilor mei deja lucreaza. Nu s-au imbogatit inca, dar pot duce un trai decent. Paula, de-o pilda, e frizerita la un salon de infrumusetare din Alexandru cel Bun, chiar linga piata. Isi vopseste saptaminal suvitele de par in portocaliu sau glauc. Are un simt deosebit al umorului si o dezinvoltura rutinata (deoarece a ras citeva mii de clienti in crestet). In anotimpul rece, cind are mai putini musterii, fiindca parul tine si de cald, cistiga sapte sute de lei cash. Pe canicula, cistigul Paulei urca la o mie cinci sute. Nu-i nici mult, dar nici putin... Cosmin e paznic de noapte la un Mall in Pacurari. Citeste intens in acest interval de pace duhovniceasca si e pasionat de teologia sfintului Augustin. Mi-a marturisit, la un suc natural de pere, ca ridica in jur de o mie doua sute de lei nou nouti. Adrian scrie elegii despre iubiri surpate si domnite cuprinse de putreziciune si plictis. Supravegheaza o casa de pariuri si un atelier de jocuri mecanice. Primeste pentru aceasta slujba riscanta aproape doua mii cinci sute de lei. Nu-l invidiez citusi de putin, intrucit idealul meu de implinire umana nu consista in cumularea de averi... In vacanta, studentii mei viziteaza, in corpore, Uniunea E