A cochetat cu învăţământul, a muncit peste 10 ani pe şantier la o shelă de foraj şi a fost angajată în Germania la o spălătorie chimică. Din 2001 este angajată la primărie şi monitorizează evvenimentele cele mai importante din oraş.

Pentru că nu a intrat la facultate din primul an, primul său loc de muncă a fost profesor suplinitor de matematică la şcoala din Moroieni. “Îmi amintesc cu drag de acea perioadă, însă am profesat doar un an pentru că după aceea am intrat la Facultatea de Foraj din Ploieşti”, spune Vilia Crăciun.

S-a antrenat mult pentru a trece de proba sportivă care era eliminatorie pentru admiterea la facultate. “Mă antrenam la bara de bătut covoare unde stăteam atârnată timp de un minut. Pe urma mă duceam şi alergam pe stadion iar prietenul meu de la acea vreme venea şi mă cronometra”.

A lucrat 12 ani în foraj

După terminarea facultăţii, împreună cu soţul său a luat repartiţie la schela de foraj de la Oradea unde a lucrat timp de aproximativ 12 ani la mai multe secţii ale acesteia.

A lucrat pe şantier alături de ceilalţi muncitori şi deşi au fost şi momente grele Vilia spune că fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa ei. Acest fapt este legat şi de naşterea celor doi copii ai săi care şi-au petrecut o parte din copilărie pe şantier.

Adjunct şef de brigadă la 26 de ani

Pe când lucra la secţia de foraj de la Santău, la doar 26 de ani, Vilia a fost promovată în funcţia de adjunct şef de brigadă unde, alături de colegii ei avea în subordine zeci de oameni, mulţi dintre ei cu peste 30 de ani vechime în domeniu. “Eu lucram mai mult pe partea de administrativ, aveam grijă ca oamenii să aibă tot ce le trebuie şi să lucreze în condiţii decente”, spune Vilia.

În 1991-1992 a renunţat la postul de la Oradea pentru că soţul ei îşi găsise un loc de muncă la Ploieşti. “Am sperat să