Patratelul rosu cu tricolor Intiiulu episodulu - Ta-ta-ra-ta-ta! Fiuuuu! Fi-fiuuu! Pe meterezele cetatii, doisprezece gornisti afoni si naclaiti de caldura sunau semnalul de Voda, fiindca un nor de colb se zarea in departare, apropiindu-se. - Alo, se-aude? Hai-hai, mai cu viata! racni la ei capetenia strajerilor, boier Strulea. Altminteri, unde va stau picioarele va va sta si capul! Cunoscindu-si mirosul picioarelor, marturie a lipsei de igiena specifica epocii, perspectiva ii ingrozi pe trompeti, care se insufletira brusc si incepura sa sufle ca la zidurile Ierihonului o piesa ritmata, dansanta si tinereasca. Poarta grea din stejar cu ferecaturi se deschise brusc spre inafara, de unde ceva trozni sec si de unde Maria-Sa Voda intra pe jos, plin de colb, ca si cum tocmai ar fi cazut de pe cal, tinindu-si miinile la ochiul sting. - Fii binevenitulu, marite domnitorulu! se inghesui postelnicul Tanase. Pesemne ca vinatoarea de potirnichi nu fuse rodnica, fiindca zarescu la Maria-Ta ca un ochiu iti ride si altul iti plinge!
- Cretinululu! Idiotululu! Boule! Ii a sasea oara cind imi dati cu poarta in cap! Cheama iute boierii la sfat! Turcii vor sa treaca iara Moldova prin foc si sabie! * * * In sala de sfat traznea, fiindca mai multi boieri se descaltasera discret, bagind picioarele sub jiltul vecinului din fata; asta, intr-o perioada in care nu fusesera inca inventate multe dintre binefacerile civilizatiei, precum sapunul, piatra de calciie, unghierele si lotiunile antisudorifice. Exista apa curgatoare, insa doar la riul de peste citeva dealuri si vai; acesta ingheta iarna, iar pe timpul verii scaldatul anual al boierilor fusese interzis de insusi Voda, scirbit de mirosul pe care il capata pestele. Chiar daca stolnicii, polcovnicii, paharnicii, managerii, usernicii, capitanii de plai si ceilalti boieri din incapere si-ar fi tinut ciubotele in picioare, atmosfera ar f