Hotarat lucru, socialismul si capitalismul au o esenta comuna. Altfel nu am vedea, de douazeci de ani, descurcandu-se de minune pe piata libera corifeii de alaltaieri ai comertului socialist. Zeci de ani am stat cu ochii zgaiti spre Vest, tanjind unii dupa libertatea cuvantului si dupa piata libera, altii numai dupa aceasta din urma. Acum, piata s-a deschis si la noi, dar libertatea ei a fost repede ingradita de tot felul de retele de influenta politica sau, pur si simplu, mafiote. In cele mai neasteptate domenii insa, persoane bine plasate odinioara in ierarhiile economiei socialiste si ale retelelor politico-securistice se imbogatesc pe seama economiei de piata. Invatamantul de piata este unul dintre domeniile noi iscate de democratia originala romaneasca de dupa 1990. Intr-o prima faza, acum vreo zece ani si ceva, aparusera universitati autointitulate asa prin orasele unde nu se vazuse niciodata un adevarat profesor universitar, ba chiar si la tara.
Trebuie sa fi fost comod, daca nu aveai deloc ambitii, sa faci liceul, cumva, si pe urma sa frecventezi aceleasi spatii, cu aproximativ aceiasi profesori, iar la sfarsit sa ai si o diploma universitara. Mai multe scoli intr-una singura, cam cum era pe vremuri Magazinul Victoria din Bucuresti. Multa lume s-a imbogatit in anii aia incasand asa-zise taxe universitare de la parinti grabiti sa-si vada loazele cu patalama sau de la tineri nauci care urmau sa se trezeasca prea tarziu din nauceala initiala, afland ca au dat o groaza de bani pe un petic de hartie fara valoare. Dar pofta pentru hartii nu a inceput la noi dupa Revolutie, ci dimpotriva. Nu facea partidul din atatia activisti semianalfabeti ai sai doctori cu diploma? Ca sa nu vorbesc de acad. dr. doc. ing. Elena Ceausescu, supranumita Adina Codoi? Nu predau la universitati stimabile activisti de rang superior la partid, dar fara nici unul real in