Horia-Roman Patapievici: „Republica Moldova este pentru noi o piatră de încercare pentru că în atitudinea noastră con fuză faţă de ea se oglin desc necruţător fracturile conştiinţei noastre naţionale”. Sursa: Codrin Prisecaru

Când scriu acest articol (29 iulie, ora 16.00) nu există încă estimări ale votului din Republica Moldova.

Ştim că prezenţa la vot este masivă (până la ora 14.00, la Chişinău se prezentaseră la urne puţin peste 40% dintre cetăţeni, iar pe întregul Republicii Moldova peste 30%). Ştim că mobilizarea represivă este excepţională (ştim, între altele, că au fost semnalate transporturi ruseşti cu echipament poliţienesc). Ştim că sunt zone în care autorităţile locale îi îndepărtează pe cetăţeni de la urne (relatare Cristian Preda, europarlamentar), că acreditarea observatorilor a fost tendenţioasă şi că românii, când nu vin sub acoperire europeană, sunt discriminaţi şi intimidaţi.

Intervievat la urna de vot, preşedintele Voronin a ţinut să notifice României că trebuie „să renunţe la trecutul ei istoric”. Judecând după mobilizarea electoratului, toată lumea simte că ceva important se tranşează în Republica Moldova, acum. Între dizolvarea parlamentului în iunie şi reluarea de acum a alegerilor, pare că un proces ireversibil de descompunere s-a amorsat în măruntaiele Leviathanului moldovenesc.

Puterea se destramă. Deţinătorii tradiţionali încep să înţeleagă că nu mai pot juca după vechile reguli, iar deţinătorii ocazionali pierd priza directă asupra alegătorului pavlovian. Cu toţii simt că ceva se clatină în capacitatea lor de a domina şi electoratul, şi scena politică. Un aer de lichidare adie prin secţiile de votare din Republica Moldova. Proaspăt ori fetid, în funcţie de nările care îl percep.

De douăzeci de ani, pentru noi, românii din ţară, tot ce se întâmplă în Republica Moldova este o d