Stagiunea 2008-2009 a fost una cu multe premiere, cu spectacole bune, dar si cu unele mai slabe. Numarul de spectatori a crescut, dovada fiind faptul ca au fost momente in care a trebuit sa ne dam peste cap pentru a obtine chiar si un singur bilet. Ne-a bucurat sa vedem ca tinerii au inceput sa dea navala la teatru.
Impreuna cu cativa oameni implicati in procesul teatral, actori, regizori, critici de teatru ori manageri, am incercat sa trasam cateva linii despre stagiunea recent incheiata.
Pentru inceput am discutat cu un critic de teatru, care are deopotriva prieteni si dusmani, cel care diseca profesionist tot ceea ce se straduiesc sa ne ofere cei de pe scena sau din spatele ei. In opinia criticului Alice Georgescu, stagiunea nu de mult incheiata "s-a incadrat in tiparul nefericit «lansat» cam de trei-patru sezoane incoace: spectacole relativ multe si... relative - aflate pe linia subtire ce desparte un lucru pasabil de o prostie curata". Cand spune "prostie curata", doamna Georgescu se refera la acele spectacole pe care, de regula, le uiti in cateva zile - si asta nu pentru ca ar fi produse "de consum", ci pentru ca sunt, pur si simplu, mediocre. Din pacate, doamna Georgescu ne-a spulberat iluziile cum ca numarul mare de spectatori ar reflecta buna calitate a stagiunii trecute. "Parerea mea e un pic alta decat statisticile referitoare la vanzarea de bilete: nu cred ca teatrul romanesc a «crescut» prea tare (desi, in fond, buruiana creste mai abitir decat graul bun, nu?). Explicatia sporirii numarului de bilete vandute tine, as zice, de alti parametri decat calitatea intrinseca a teatrului. Unul dintre acesti parametri (din zona psiho-sociala) ar fi obsedanta criza economica: se stie ca, in vremuri grele, oamenii cauta «distractia». In fine, preturile biletelor de teatru, in Romania sunt - inca! - extrem de mici".
Spectacole