Mi se pare trist si ironic faptul ca, dintre toti ministrii care s-au dedulcit cu fonduri publicitare, o femeie devine primul demnitar ce urmeaza a fi judecat pentru o practica imorala si paguboasa, pusa la punct de masculii feroce ai democratiei postdecembriste. Rai mai pot fi barbatii! Intr-un text din 1928, Tudor Arghezi nota ca "ura de femeie, de la ironie pina la injuratura si bat, apartine in genere barbatilor, intr-un fel estropiati, in defect". Valoarea de adevar a cugetarii nu pare a fi nicaieri mai proeminenta decit in asa-zisa viata politica romaneasca. Tineri si batrini, slabanogi si burduhanosi, hormonauti si cobai geriatrici, guvernantii si parlamentarii se intrec, indiferent de virsta si de infatisare, in a-si face o glorie din misoginie. Intolerabil in comunicarea publica civilizata, atacul verbal asupra preopinentului, mai cu seama cind la schimbul de replici ia parte o femeie, a devenit o moda in discursul politic actual. Printre cele mai raspindite mecanisme de admonestare se numara aluzia obscena, componenta a omnipotentului imaginar lubric foarte pretuit in gastile de haidamaci, agresarea numelui, o apucatura multiseculara, de mare forta peiorativa si, cu voia dumneavoastra, idiotizarea, cel mai adecvat proces de neantizare a identitatii feminine, asa cum se observa si din traditionalul indemn "Taci, fa, ca esti proasta!". Exemple de agresiune sint destule. Este suficient sa amintim doar recenta "gluma" a lui Viorel Hrebenciuc, despre "sexy-buzoianca" Elena Udrea, tristul renume "Ridzi-pitzi", nascocit in timpul scandalului de coruptie de la Ministerul Tineretului si Sportului sau porecla "Abramburica", atribuita doamnei care se afla in fruntea Ministerului Educatiei. Astfel de etichete reflecta nu numai tipurile de atac mentionate mai sus, ci si mentalitatea primitiva care face posibila aparitia unor asemenea otravuri sonore. Insulta subofiterea