Ce sentiment v-a încercat în seara zilei de 27 iulie 2009, dacă aveaţi, întîmplător, televizorul deschis? Probabil că unul de scîrbă, de lehamite, de dor de ducă, de plecat în vacanţă, de părăsit aceste plaiuri mioritice, unde confruntarea politică înseamnă să spui „ba tu, tu ai facut!“. Tocmai vorbea doamna Elena Udrea în Parlamentul României. Şi înşira miniştrii PSD care ar împărţi cu generozitate publicitate către presă. Elena Udrea încerca să mute atenţia de la proaspăta Comisie parlamentară de anchetă, care va verifica sumele cheltuite la Ministerul Turismului, pe miniştrii PSD, pe aşa-zişii parteneri din coaliţie. Vizibil iritată, răcnea la microfon şi, după obiceiul locului, nu-şi asuma nimic, era toată o flacară, o văpaie, rozul domniei sale devenise roşu incandescent, luase culoarea oţelului topit. Curgea lava verbală peste sală… Şi totuşi, cu cine se certa Elena Udrea? Ce dorea, de fapt, să dovedească? Risipirea banului public, faptul că presa şi ministerele se potenţează spre turpitudine, că ticăloşia creşte tocmai prin caruselul banilor rostogoliţi dinspre ministere spre presă? Bun, şi unde era vorba despre Ministerul Turismului? Nicăieri. Nici o vorbuliţă despre pompoasele campanii, în care nu România turistică e promovată, ci Elena Udrea în ipostaze tot mai hidoase. Nimic care să explice de ce peste 300.000 de euro au luat drumul postului de televiziune Realitatea TV. Nimic care să explice la ce este folositor un Minister al Turismului. Nici o vorbă despre ziariştii cărora li s-au plătit diurne la Paris, din fondurile Ministerului Turismului. Aşteptatele şi necesarele precizări despre activitatea ministerului Turismului erau înlocuite de cearta cu partenerii de coaliţie. Seara, la un post de televiziune, Antena 3, Roberta Anastase zicea că PSD ar trebui să ia exemplul de la PDL, care nu s-a opus ca Monica Ridzi să fie cercetată de DNA, în timp c