In iarna anului 2005 au aparut primele doua volume (literele A-B si C-D) din Dictionarul General al Literaturii Romane* (DGLR), sub egida Academiei Romane, la Editura Univers Enciclopedic. Pana la sfarsitul acelui an se anunta aparitia altor patru volume. N-a fost sa fie. Au trecut patru ani pana cand, in sfarsit, in preajma Targului de Carte Bookfest, uriasa intreprindere a fost dusa la capat – sapte volume, cu unul mai multe decat se anuntase initial.
De la inceput trebuie remarcat ca este cel mai complex proiect in domeniu. Dictionarul se doreste a fi integral, cuprinzand autori, publicatii, curente literare, concepte, opere anonime, institutii literare, in asa fel incat sa se constituie intr-o imagine exahaustiva a literaturii romane de la origini, pana la trimiterea Dictionarului la tipar, adica anul 2003. (Chiar daca majoritatea volumelor au aparut dupa 2005, s-a mentinut, firesc, in toate aceasta limita). Din acest punct de vedere, DGLR depaseste tot ce s-a mai intreprins pana acum. S-a lucrat la el zece ani, zeci de colaboratori din institutele Academiei si din mediul universitar participand la conturarea lui. Un dictionar de asemenea dimensiuni nu este o istorie a literaturii, ci un inventar, in care ierarhizarea reiese din spatiul acordat fiecarui autor, din tabelul cronologic si din numarul de fotografii.
Fireste ca au existat voci critice (iar dupa ce a aparut si ultimul volum acestea vor fi, probabil mai intense) indeosebi in ceea ce priveste prezentarea unor personalitati controversate (de pilda, a situatiei unor scriitori care, angajandu-se politic in epoca totalitarismului, si-au maculat opera), sau in privinta dimensiunilor acordate unui autor in comparatie cu altii, socotiti poate mai importanti pentru literatura romana, dar toate eventualele erori pot fi inlaturate la o alta editie. Tot la o eventuala noua editie
