Mânăstirea este situată la aproximativ 25 km sud de municipiul Râmnicu Vâlcea şi la 12 km nord de Băbeni, pe valea Otăsăului, în comuna Frânceşti.

Potrivit unei vechi tradiţii locale, lăcaşul de cult a luat fiinţă în primele decenii ale secolului al XVI-lea, fiind construită din trunchiul unui singur stejar. Ea a fost ridicată în cinstea Icoanei Maicii Domnului, icoană ce se păstrează şi azi în biserica de piatră a mânăstirii. În baza acestei tradiţii aşezarea monahală de aici poartă numele „Dintr-un Lemn”.

Între legendă şi realitate

Legenda spune că un călugar ar fi găsit o icoană a Maicii Domnului în scorbura unui stejar secular. În acel moment el ar fi auzit o voce ce l-ar fi îndemnat să zidească o mânăstire din trunchiul acelui copac. Existenţa stejarilor seculari, precum şi a icoanei, se constituie astăzi în probe de necontestat pentru adevărurile consacrate în legendă. „Construită chiar pe locul stejarului purtator de icoană, după toate probabilităţile pe la mijlocul secolului al XVI-lea, bisericuţa din lemn este lucrată din bârne groase, încheiate în coadă de rândunică. Este înconjurată la exterior de un brâu în torsadă, săpat in grosimea lemnului, cu un pridvor deschis, fara turla”, a povestit Manuela Oprea, stareţa mânăstirii. Iconostasul, sculptat în lemn de tei, în 1814, este o veritabilă operă de artă ca şi multe din icoanele de lemn ce împodobesc bisericuţa în interior. Icoana Maicii Domnului de care este legată existenţa acestui sfânt aşezământ monahal, este păstrată cu multă veneraţie în biserica mare. Ea are dimensiuni impresionante, fiind înaltă de 1,50 m şi lată de 1,10 m. „În anul 1929, Andrei Grabar de la Universitatea din Strasbourg a vizitat mânăstirea şi, studiind icoana, a identificat-o ca fiind pictată în secolul IV la mânăstirea Theothokos din Grecia, după un model care se spune ca ar fi aparţinut Apostolului L