Publicistul şi scriitorul Ştefan Mitroi vă prezintă un altfel de roman, în premieră. Altfel, deoarece nu se înscrie pe linia cărţilor publicate de el până acum, „Recviem pentru Tănase" fiind un portret aproape crud al României de astăzi, cu toate tarele şi năravurile ei. Multe dintre personajele de top ale prezentului se vor regăsi cu bune şi mai ales cu rele în personajele cărţii lui Ştefan Mitroi. O carte veselă, şi tocmai de aceea foarte tristă....
Norocul lui Ghionoaie era că prin oraş trecea numai de patru ori pe zi trenul. Unul, dimineaţa, spre Roşiori de Vede. Altul, tot dimineaţa, dar spre Zimnicea. Seara erau aceleaşi, dar în sens invers.
Norocul lui şi mai mare consta în faptul că exista un miros care-l făcea să nu-i pese de cel cu care se întorcea de la lucru.
Citise şi el, deşi nu prea se omorâse cu cititul, conştient încă din clasele primare că e mai bine să se păstreze pentru viitor viu, că banii nu au miros. Şi se convinsese că într-adevăr n-au. Atunci când nu-i ai. Când îi ai, miros neică de-ţi mută orice privelişte din loc. Te uiţi adică la o zi de iarnă şi-n loc să vezi un manipulant de butelii înotând ca vai de el prin zloată, îţi apare în faţa ochilor o grădină cu flori prin care se plimbă în chip de vodă prin lobodă manipulantul de mai devreme.
Se plimbă el cu adevărat însă? Nţ. Numai că mirosul banilor îţi schimbă în cap peisajul. Te holbezi în oglindă puţin temător ca nu cumva să-ţi agreseze privirea imaginea vreunui amărăştean înfofolit într-o pufoaică ponosită care caaară toată ziulica butelii de aragaz cu spinarea, dar nu, ghemotocul de bancnote din buzunar te trezeşte la realitate şi vezi ceea ce se cade cu adevărat să vezi: chipul roşcovan al unui om care ştie să se preţuiască pe sine, aşezând între el şi ceilalţi bariera diferenţei de valoare, nu pe cea a dispreţului.
@N_
