William Faulkner este al patrulea scriitor american distins cu Premiul Nobel pentru Literatură.Juriul Academiei Suedeze l-a ales „pentru viguroasa şi unica sa contribuţie artistică la romanul american modern“. În noiembrie 1949, 15 dintre cei 18 membri ai Comitetului Nobel l-au votat pe William Faulkner. Atribuirea premiului nu se poate face însă decât cu unanimitate de voturi. Din acest motiv, decernarea premiului a fost amânată pentru anul următor, când scriitorului american i s-a decernat distincţia în acelaşi timp cu laureatul anului 1950, Bertrand Russell.
Un bunic legendar
Romacierul, poetul şi scenaristul William Faulkner s-a născut la New Albany, Mississippi, în 1897. Numele familiei era Falkner, iar artistul a acceptat schimbarea lui în Faulkner, în urma unei greşeli de tipar, care i-a plăcut. Provenea dintr-o veche familie sudistă. Bunicul lui, William Clarck Falkner, fusese colonel în armata confederată, iar oraşul Falkner poartă numele lui.
Crescut şi educat în sudul Statelor Unite, Faulkner şi-a plasat întotdeauna acţiunea romanelor sau nuvelelor sale în această zonă. Toate personajele sale aparţin acestei lumi, începând cu eroul Colonelul Sartoris, din scrierea cu acelaşi nume, apărută în 1929, figură inspirată de personalitatea bunicului său.
Debutul editorial al lui Faulkner a avut loc în 1924, cu volumul de poeme „Faunul de marmură“. Primul roman, destul de ignorat de critică şi public, „Plata soldatului“, a apărut în 1926.
Durerile Sudului
Recunoaşterea i-au adus-o „Zgomotul şi furia“ (1929), „În timp ce-agonizez“ (1930), „Lumină în august“ (1932) şi „Absalom, Absalom!“ (1936). Ultimul a fost mult timp considerat de critică drept capodopera sa. „Marca“ literară a lui Faulkner a fost ciclul „Yoknapatawpha“, început cu „Sartoris“ şi format din 15 romane.
@N