Am aflat cu toţii că s-au împlinit 40 de ani de când primii pământeni au păşit pe Lună, am reauzit cuvintele de neuitat „Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire!", am revăzut imaginile palide şi tremurătoare ale aselenizării. Membrii echipajului Apollo 11 au fost decoraţi de preşedintele american Obama, doi dintre ei, Collins şi Aldrin au pledat cu pasiune pentru cucerirea planetei Marte, Armstrong, ca de obicei, concis, a ţinut un discurs de doar 11 secunde.
Dar cu exact alţi 40 de ani înainte de binecunoscuta reuşită a programului Apollo, care de altfel avea să se repete de încă cinci ori, altă misiune lunară era încununată de succes. O femeie avea să fie prima fiinţă umană care debarca pe Lună, în primul film „serios" a cărui acţiune se petrece în spaţiul cosmic, una dintre capodoperele cinematografului încă mut, „Frau im Mond", semnată de Fritz Lang. În seara de octombrie 1929, mii de reflectoare imitau cerul înstelat şi faţada sălii de cinema UFA Palace din Berlin era decorată în cel mai agresiv stil futurist. Lista de invitaţi era plină de nume celebre din politică, industrie şi artă. Este de ajuns să-l pomenim pe Albert Einstein. Reacţia acestui public select, dar şi a criticii de specialitate, poate fi definită printr-un sigur cuvânt: entuziasm.
Fritz Lang a căutat să ecranizeze o utopie tehnologică la modul cât se poate de realist. El a angajat drept consultanţi ştiinţifici doi fizicieni care făceau munca de pionierat în domeniul rachetelor: Hermann Oberth (de origine română) şi Willy Ley. Ambii erau ferm convinşi că un zbor spre Lună avea să devină posibil în viitorul apropiat.
„Ceea ce vedeţi nu este ficţiune", spunea Ley la premiera filmului, „este o realitate care încă nu a fost realizată în întregime". Atât Oberth, cât şi Ley au ajuns mai apoi în Statele Unite şi au avut o contribuţie substanţială
