Mulţi apreciem mâncarea chinezească. Dar câţi dintre noi ştim că ceea ce consumăm sub acest nume este doar varianta adaptată pentru gustul europenilor? Adevărata bucătărie din Regatul de Mijloc, care rivalizează în lume cu cea franceză, se găseşte numai la ea acasă. În China, unde bucătăria este o artă, iar masa, un ritual.

Începând din anii '70, când s-a deschis primul astfel de restaurant în Bucureşti, şi până azi, când, grăbiţi, comandăm ceva la o firmă de catering specializată, mestecăm fără a ne gândi că o mâncare realizată atât de artistic trebuie servită pe îndelete pentru a-i putea descoperi simfonia de gusturi. Am avut ocazia să savurez bucătăria chinezească autentică în cursul unei călătorii de documentare la Beijing, în Qinghai, Tibet şi la Shanghai, organizată de MAE chinez în iunie, pentru un grup de jurnalişti din şase ţări central şi est-europene. Am aflat astfel că bucătaria chinezească provine din diverse regiuni ale ţării si reflectă diferenţele culturale dintre acestea. La rândul lor, gusturile diferă în funcţie de regiune, mâncărurile fiind, fie dulci-acrişoare, fie foarte condimentate, fie doar dulci. Mâncărurile se mai diferenţiază în funcţie de etnie. În podişul Qinghai se mănâncă berbec la grătar. Tibetanii (crescători de animale, dar şi cultivatori de cereale) îşi primesc oaspeţii cu ceai în care au topit unt de yak, alături de care oferă scovergi fără zahăr. În capitală este celebră "raţa de Beijing", iar în zonele litorale, inclusiv la Shanghai, sunt apreciate şi artistic preparate fructele de mare. Peste tot, tăiţeii de orez şi legumele sunt delicios gătite. Reţetele sunt uneori atât de complicate, încât nu se mai poate ghici ce produs a stat la baza respectivului fel de mâncare.

TRADIŢII

Există opt mari bucătării regionale, numite şi Cele opt mari tradiţii: Anhui, Canton, Fujian, Hunan, Jiangsu, Shandong,