Dinamo e singura echipă din lume condusă de un Parlament
Una din legendele ce ne-au rămas de la Napoleon priveşte aplicarea legilor. Cînd împăratul vroia să dea satisfacţie mulţimilor, dar legea reclamată de acestea să nu intre în vigoare niciodată, i-o încredinţa unei comisii lărgite. Dinamo n-are nicio şansă de a deveni o mare echipă întrucît clubul e condus de o comisie lărgită, de un soi de Parlament, care decide în toate treburile în care eficienţa poate fi controlată doar dacă e atribuţia unui singur om.
Dacă pentru cei 5.200.000 de euro, plătiţi degeaba unor jucători, care în 121 de meciuri bifate şi nici acelea de la un cap la altul, au înscris 5 goluri, ar fi dat socoteală un singur om, Dinamo ar fi avut un vinovat. Mai mult, nici nu s-ar fi ajuns la o vinovăţie atît de costisitoare, deoarece neisprăvitul ar fi fost dat afară pentru incompetenţă, după două, trei achiziţii păguboase. La Dinamo însă incompetenţa e o virtute, nu un necaz, pentru că se împarte la numărul de voturi ale acţionarilor. Un vot, şi cînd e la vedere, tot secret rămîne, fiindcă nu implică o responsabilitate nemijlocită. La Dinamo, lucrurile s-ar lămuri uşor, dacă ar fi nominalizaţi acţionarii şi angajaţii clubului răspunzători direct, personal de achiziţionarea unor Kolinko, Todorovski, Julio Cesar, Simao, Malik, Diakite, Tiago, Campos, Miranda, Pecaric, Vranjcovic, Blay, Awoa Zoa, dar şi Mitea şi Zicu. Altfel spus responsabili pentru cumpărarea unor jucători cu merite convingătoare în picior, însă infirmi la caracter, la obiceiuri, avînd o educaţie tribală, primitivă şi cu mari neputinţe psihice.
La Dinamo au putut fi aduşi atîţia jucători cu defecte la minte şi lepădaţi de echipe de toată mîna, pentru că Parlamentul clubului nu consideră decît lucrul cu picioarele. La creiere nu se pricepe nimeni. La cei 15 rataţi, unii din ei putînd fi numiţi rataţi de elită, gri
